Un nou început

Uite că revin după mai mult de două luni pe acest blog pe care la un moment dat nici nu-l mai accesam în căutarea unui comentariu (și așa nu sunt prea multe). Sincer, nu mai simțeam nevoia să scriu despre filme și cărți. Am descoperit că nu sunt strălucit în comentarea oricărei arte. Eram la un nivel mediocru.

Bine, ar spune cineva, dar de ce nu ai scris despre altceva? Aș putea să dau vina pe sesiune, pe cursuri și seminarii interminabile, pe orice altceva care mi-ar fi putut mânca timpul, dar cred că factorul principal al absenței mele de pe acest blog a fost lenea, sau dispariția poftei de a scrie. Aveam impresia că fiecare cuvânt închegat ar cere o muncă sisifică. Și abia acum am aflat cauza acestei delăsări cronice: iarna. Da, iubita mea iarnă m-a trădat….sau eu pe ea. De fapt, relația noastră era bazată pe o mare minciună: o iubesc…dar numai în Decembrie iubesc sărbătorile, ninsorile, dar după ce toate astea trec rămân cu două luni înghețate, triste și lipsite de lumina ultimei luni din an. Două luni în care aștept primăvara ca pe ceva vital, ca pe o cola rece după o zi de muncă. Și toate acestea le-am observat acum, când primăvara se vede din ce în ce mai mult, când soarele m-a renăscut, când copacii înmuguriți îmi dau aripi. Acum mi-am dat seama că anul meu perfect ar fi așa: 11 luni de vară și un Decembrie friguros, alb, luminos și cu miros de ciocolată caldă. Poate că, într-adevăr, suntem legați de anotimpul în care ne naștem. Și poate că de acum o să scriu mai mult pentru că asta e tot ce-mi doresc. Sper să nu șomez iar pe acest blog…deși s-ar putea să nu vedeți prea curând cronici și recenzii. Prefer să bat câmpii, chiar dacă acest „bătut” nu atrage mulți cititori. Calitate, nu cantitate.

În încheiere aș dori să postez noua mea obsesie muzicală și să exclam, ca în melodie: Viața-i divină!

Ne citim data viitoare!

LA MULȚI ANI, CNU!!!

Numai eu știu cum m-am simțit când după 8 ani în care am sărbătorit zilele liceului meu acolo, lângă el, anul acesta nu am mai putut din cauza facultății care a primit o aură negativă în ochii mei că a îndrăznit să mă facă să nu mă duc la al doilea concert Taxi, după cel de anul trecut, tot de zilele liceului. Vă dați seama de acestă combinație inedită: trupa mea iubită cântând în liceul meu iubit….în timp ce eu făceam proiecte la 200km distanță. Și uite așa se strâng regretele, unul câte unul și ajungi la o vârstă și într-un moment în care te uiți în spate și vezi un lung șir de regrete. Puteai să le eviți, dar lumea în care ai trăit te-a obligat să faci ce trebuie, nu ce îți dorești.

Dar să las tonul melancolic și să urez LA MULȚI ANI liceului meu drag! Au debutat zilele lui (146 de ani) cu atât de așteptatul concert Taxi (Doamne-ajută să devină o tradiție și să mai am șansa să asist la așa un eveniment ). Am auzit că a fost un concert foarte frumos, mai ales că Taxi a venit cu Imnul CNU pe care îl postez mai jos. Vizionare plăcută!

Ne citim data viitoare!

Crăciun fericit!

Fiindcă de mâine plec la țară și nu o să mai am conexiune de internet (ceea ce, nu credeam că o s-o spun, e o ușurare), vă urez de azi un Crăciun fericit! Sper să petreceți timpul alături de cei dragi, să aveți zăpadă (deși sunt slabe șanse din câte am auzit), să beți ceva fierbinte, să mușcați puțin dintr-o bucată de șorici, să citiți o carte bună și să nu vă lipsească sticla de cola de pe masă . Sărbători fericite!

Greg Laswell

Este mai mult decât un simplu cântăreț; este un adevărat artist. Melodiile lui se apropie atât de mult de perfecțiune încât atunci când le asculți nu mai ai nevoie de nimic altceva și simți că ai putea sta la nesfârșit cu căștile în urechi, cu ochii închiși și cu mintea și sufletul undeva departe, într-o altă lume unde viața are muzică pe fundal, ca în filme…muzica lui Greg Laswell. Postez aici doar două dintre melodiile lui, poate cele mai frumoase, urmând ca voi să le căutați pe celelalte; pentru că merită!

Ne citim data viitoare!

PS: am pus la legături, în dreapta, un site foarte simpatic și util atunci când aveți nevoie de un moment de relaxare în lumea asta stresantă. Site-ul se numește Rainymood.

Taxi feat. R&D – NonStop

Iată că s-a lansat în sfârșit noua piesă și noul videoclip Taxi. Încă o dată îmi dau seama de ce Taxi e trupa mea preferată de când a apărut (1999): are ritmuri frumoase, versuri originale, o voce unică și videoclipuri interesante și bine gândite. Sincer acum, nu știu ce să iubesc mai mult la NonStop: melodia sau videoclipul. Ambele! Dan Teodorescu a reușit iar să adune multe vedete, Răzvan și Dani sunt simpatici în postura de cântăreți, iar versurile sunt foarte inspirate. Ce mai, iubesc NonStop trupa Taxi. Vizionare plăcută!

Ceva interesant

[S6] Raul Samaritean

Când aveți timp, citiți aceste 8 pagini interesante; că doar la facultate nu facem doar lucruri plictisitoare . Și dacă vă interesează cartea în întregime, se numește Descifrarea comportamentului uman, scrisă de Hans Eysenck și Michael Eysenck. Lectură plăcută!

The Script – Nothing (Live at Aviva Stadium)

The Script a devenit de cam jumătate de an una dintre trupele mele preferate. Și aici postez o melodie de la un concert extraordinar, un concert model. Sper să îi văd și eu vreodată live pe acești băieți, pentru că merită; de altfel, sper să postez cât mai curând lista cu artiștii străini la concertele cărora vreau să ajung. Urmăriți până la capăt filmulețul pentru că n-o să regretați. Și pentru că tot vorbeam la psihologie socială de părerea lui Gustave Le Bon că toate mulțimile sunt rele și dăunătoare, iată dovada care îl contrazice: o mulțime încântătoare!

Ne citim data viitoare!

Mircea Vintilă – Constantin și Veronica

Pentru mama și tata:

Un nou capitol

N-am mai scris de ceva timp pentru că trec printr-o schimbare. Tocmai începe un nou capitol în viața mea: facultatea. Așa că eu, persoana atașată de locurile natale, de persoanele iubite, mă simt puțin cam ciudat, melancolic. Încerc să-mi regăsesc optimismul și stiu că în câteva zile îl voi avea; e doar o chestiune de timp, până mă acomodez cu un nou oraș, noi colegi, un nou apartament. M-am mutat aici, dar o parte din sufletul meu e tot acasă, tot în camera mea, tot în satul bunicilor, tot în CNU. Sunt un rac scos din carapace; noroc că am aici câteva persoane la care țin și care fac orașul mai primitor prin simplul fapt că locuiesc ele în el. Și, apropo de oraș: e jumate frumos, jumate urât. Jumătate capitală europeană, jumătate un oraș bolnav. Mai multe despre uimitoarea noastră capitală în alt articol. Până atunci: vă iubesc părinții mei, rudele mele, prietenii mei.

Ne citim data viitoare!

Sara Bareilles – Gonna Get Over You

O ador pe Sara pentru vocea ei extraordinară, pentru genul de muzică pe care îl face, pentru videoclipurile geniale și, în special pentru că în mai toate melodiile e mereu veselă, cu zâmbetul pe buze; chiar și cântecele de despărțire sunt vesele. Iar aceasta de față e una din piesele mele preferate, care de ieri are un nou videoclip. Îl așteptam de mult și e absolut minunat:

Ne citim data viitoare!

PS: Nu mă supăr dacă îmi faceți cadou un bilet, așa, la un concert de-al ei…